Capitolul 2
Furt de masina. Trebuie sa ajungem acolo cumva....
Sabrina era tare copilaroasa. Camera ei era plina de fel si fel de jucarii si maimutoaie de plus. Cand a auzit ca stau la ea doua luni a si inceput sa programeze urmatoarea petrecere. Bineinteles ca am fost mai mult ca incantata sa aud asta. Cheful meu de petreceri nu se va schimba niciodata. Cand mi-a spus la petrecere ca vrea sa stau la ea pana se intoarce mama sa acasa am sarit in sus de fericire. Si acum iata-ma stand in pat, uitandu-ma la Sab’ cum imi despacheteaza tonele de haine. Cand ea venea la mine se simtea ca la mall. Iar eu mereu o lasam sa imprumute cate ceva din cele doua dupaluri pline. Imbracamintea mea era pusa pe categorii: cinci rafturi cu haine de club si petreceri, doua pentru scoala, trei pentru iesiri in oras, iar celalalt sifonier era pentru toate dublurile mele.
-Amanda, nu-i asa ca imi imprumuti rochita asta? – striga Sabrina, falfaind in fata ochilor mei o bucata de material alb imaculat. Am aprobat din cap si m-am ridicat sa imi caut telefonul. L-am gasit pe birou si m-am uitat la ceas. Hmmm sase fara cinci minute dupa-amiaza.
-Sab, la sapte mergem in club? – intreb, desi stiam prea bine ca va fi de acord cu ceea ce spusesem.
-Credeam ca nu mai intrebi! Vocea prietenei mele suna nerabdatoare. Zambesc la afirmatia ei. Entuziastmul ii era molipsitor, dar incercam sa ma stapanesc, totusi are vecini. Si totusi aveam tot dreptul sa fiu fericita, pentru ca ma despartisem de Sean, cel mai posesiv prieten pe care l-am avut vreodata. In sfarsit puteam profita la maxim de libertatea mea. Doamne ce frumoasa-I viata la 17 ani! Am permis de conducere si o masina de invidiat, un Lotec Sirius arigintiu, ce te poate face sa te simti ca intr-o cursa daca accelerezi putin. A fost primul lucru cumparat cand am primit propia mea carte de credit in ziua in care am implinit aceasta frumoasa varsta. Bine-nteles ca mama a facut o criza de nervi cand am parcat in fata casei bijuteria mea, cu portbagajul plin de pungi de la cumparaturi. Tot atunci am promis ca nu voi conduce cu mai mult de o suta de kilometri pe ora in localitate si o suta saptezeci de kilometri pe ora in afara localitatii. Dar acum bijuteria mea era la un service auto pentru o reparatie… sau, ma rog, un moft de al meu. Acum cateva zile avut loc un majorat in care trebuia sa te duci costumat. Iar eu m-am imbracat in CowGirl si am zgariat masina cu cismele. Asa ca trebuia revopsita total…
-Sab… cu ce mergem in club? Sti ca fetita mea nu e acasa! - zic in timp ce ma indreptam spre bagaje sa imi aleg tinuta. Nu raspunse, doar iesi din camera. Am ridicat din umeri pentru mine si am inceput cautarile. Nu dura mai mutl de cinci minute, In totdeauna erau puse pe categori si stiam unde sa le gasesc. Alesesem o pereche de colanti trei-sferturi negri, luciosi, un top mov cu paiete de aceeasi culoare si o pereche de sandale mov cu negru si toc foarte mare. Parul ca smoala tuns in scari era drept si aranjat. Machiajul discret nu putea lipsi.
-Amanda, vrei sa suni, te rog, dupa taxi? Tric nu imi da voie sa ii imprumut Ferrari-ul. – zise Sabrina, apoi imi complimenta discret vestimentatia. Dupa ce imi atinse topul bolborosi ceva, cum ca ea nu a vazut asta cand a cautat, asa ca i-am aratat si celelalte doua geamantane, pentru ca ea se uitase doar intr-unul. Deschise gura sa zica ceva, apoi o inchise inapoi. Puteam sa jur ca acum se gandea ca am lasat o gaura uriasa in dulapul meu, dar de fapt arata lafel c ainainte…
-Deci… taxi-ul? – stramb din nas, nemultumita.
-Mda, frate-meu nu ne lasa sa luam masina lui.
-Si masina mamei tale? Doar nu ti-a interzis sa o iei si pe aceea, nu? – ma trezesc intreband, iar din ochii scipitori ai Sabrinei mi-am dat seama ca era o idee buna.
-Si cum facem rost de cheie? – zice, si stiam ca un plan deja i se forma in minte.
-Pai ei nu sunt acasa, ar trebui sa fie usor sa iei cheia din dormitorul lor, nu?!
-Da, dar cat timp eu sunt acolo, tu roaga-te sa nu ne prinda Tric...
Chicotesc usor la spusele ei, apoi iesim fara sa facem zgomot. Sab’ a incuiat usa, ca nimnei sa nu isi dea seama ca plecasem. Ea dormea cu usa incuiata. Nu stiu de ce facea asta, dar macar acum eram acoperite, in caz ca venea cineva sa ne controleze.
Camera lui Sab era vis-a-vis de dormitorul lui Tric, fratele ei. Din camera acestuia se auzea muzica, probabil la radio. Stiam melodia – „Shake It” de Metro Station. Desi nu intrasem in camera lui Tric decat o data, stiam cum arata. Memorasem asta. Daca cineva m-ar lega la ochi si m-ar pune sa ii aduc ceva din camera stiam unde se afla. Desi are camera imensa, dubla fata de a mea si a Sabrinei, nu are mobila multa: un pat, birou, doua noptiere, o comoda, televizorul si un dressing urias – oare de ce ii trebuie un astfel de dressing? Doar nu e fata! E adevarat ca el e cel mai bine imbracat tip pe care il cunosc, dar chiar ii trebuie un dressing de doua ori mai mare ca al meu?
Familia lui are multi bani, dar nu se comporta ca un golan. Stiu asta, am stat cu el primavara trecuta, dar m-a parasit. Zicea ca ma schimbasem prea mult, ca petreceam prea des. In ziua in care s-a intamplat dezastrul, totul a mers prost. Luasem un trei la engleza, primisem o pedeapsa, o tipa a varsat pe mine spaghetele de la pranz, iar cand credeam ca mai rau de atat nu poate sa fie, el a spus ca s-a terminat. S-a asezat pe banca, mi-a luat mainile intre ale sale si m-a privit cu ochii sai albastri ca marea timp de doua minute. Apoi a aruncat bomba...
Am plans in acea zi patru ore intregi, iar mama facea glume proaste incercand sa imi ridice moralul. Spune din minut in minut ca voi inunda casa sau ca voi consuma toate sevetelele din lume. Desigur ca a incercat sa ma consoleze, dar m-a facut si mai mult s plang. A zis: „Scumpa, nu e singurul baiat de pe planeta, chiar daca e inalt, brunet, are ochi albastri, merge la sala in fiecare saptamana, e manierat, se-mbraca bine, are un zambet uimitor si o masina pe care as fura-o daca as fi hoata. Nu inseamna ca trebuie sa jelesti in pat.” Mda... ce consolare! Dar asta-i mama, nu iti poti alege familia, nu?
-Amanda! Amanda! – suera Sabrina nerabdatoare. Haide! Ce stai acolo ca o statuie? Am luat cheia! Sa mergem!
Deja luase cheia? Nici nu o auzisem. Am stat acolo in fata camerei fratelui sau putin... cred. Ori se miscase ea prea repede, ori eu eram in transa gandindu-ma la baiatul „perfect”. Oricum, indiferent de orele in care am jelit dupa el, cum zicea mama, acum il consider un pampalau. Un mare pampalau. Daca Sab mi-ar auzi gandurile s-ar rasti la mine. Nu ii place cand cineva ii insulta fratele, asta daca nu e ea.
-Bine, hai! – am fost de acord.
Ne-am indreptat spre scari. Paseam foarte incet, dar scarile faceau mult zgomot sub picioarele noastre. Parca ar fi oase sdrobite. Se auzea de parca zdrobeam oase. Dupa ce am coborat, ne-am tinut amandoua respiratia. Un zgomot se auzea din camera lui Tric. Deschise usa. Puteam sa ii aud pasii. Se dusese spre camera Sabrinei. Noi ne ascunsesem dupa un stalp din living. Ea a facut doi pasi spre usa, dar s-a intors inapoi imediat ce a acuzi pasii lui Tric, mai puternici si mai aproape. Era la capul scarilor. M-am uitat ingrozita la Sab. Stiam ce gandea. Vedeam asta in ochii ei: Oare frac-su ne va prinde?
Tric a coborat scarile, apoi a aprins lumina. Eu si Sabrina ne tineam mainile impreunate ca si cum am spune rugaciuni. Tric a trcut de noi si a deschis usa casei. Noi, avand un noroc incgedibil ca bucataria era aproape de stalp, am iesit repede din living in timp ce brunetul s-a dus sa isi inspecteze masina.
-Usa din spate! – sopti Sab, iar eu am afirmat intepenita din cap.
-Bine ca s-a intors in casa. Daca ne prindea cred ca ne omora, a spus Sab chicotind sumbru.
-Nu e amuzant. Mai bine ne grabim pana nu ii trece prin cap sa inspecteze garajul. Doar nu e prost...
Sabrina facu ochii mari. Si-a ridicat sprancenele pana i-au atins linia parului. Era obijnuita sa ii vorbesc fratele de rau.
-Te-ai lovit la cap? Incepe sa rada, iar eu doar mi-am dat ochii peste cap.
-Bine, bine. Hai! Daca mai stam mult o sa ajungem la anul. Aprobandu-ma, Sabrina baga cheia in contact si trezi motorul la viata. Nu aveam drum lung pana la club, dar asta nu insemna ca trebuia sa mearga cu 60 kilometri pe ora!
-Melcule!
-Of, termina! Nu am de gand sa mai iau o amenda!
-Sab! Mi-am dat ochii peste cap.
In mai putin de zece minute am coborat din masina in fata unui local fitos de unde rasuna pe infundate muzica. Mi-am privit incantata prietena. Am intrat in club, cautand o masa libera. Asa cum ma asteptam, multi sarbatoreau inceputul scolii in discoteca.
Reperasem doua dintre rivalele noastre intr-un colt mai retras, deja bete manga. Ranjesc scurt, mergand spre bar. Va iesi foarte tare in seara asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu